AM REALIZAT 30, SA REALIZAM 31

Decizia Ministrului Gelmini de a pune o limita de 30% pentru elevi straini in clase, incepand cu urmatorul an scolar, reaprinde dezbaterea referitoare la problema integrarii copiilor straini in institutiile scolare.
Fara umbra de indoiala, in sistemul serviciilor pentru imigranti, scoala joaca un rol fundamental, acest lucru pentru ca, inainte de toate, primeste elevi italieni si straini, in al doilea rand este un punct de intalnire nu doar pentru elevi ci si pentru familii, in ultimul rand, dar nu ca importanta, aceasta este prin excelenta locul utilizat pentru formarea noilor generatii sau a cetatenilor de maine.
Este clar faptul ca ar fi indicat sa evite realizare, exact in interiorul institutiei scolare, a unui mediu tensionat si de intoleranta in ceea ce-i priveste pe straini.
Obiectiv, acesta, din nefericire nu este mereu urmat si adesea, in mod volutar, de cine ne conduce (sau cine ar trebui sa ne conduca) si cine este (sau ar trebui sa fie) in opozitie.
Ideea ministrului, gandindu-ne la aceasta, ar putea avea sensul propriu. Este discutabil faptul ca o prezenta crescuta de elevi straini ar putea reprezenta o dificultate, nu atat pentru copii, cat pentru profesori, care nu prea sunt obisnuiti cu ideea unei scoli interetnice.
Miezul problemei este exact aici, in conformarea scolii italiene referitor la perspectiva interculturala. Astazi, aparitia elevilor straini este vazuta ca fiind ceva anormal, ca o urgenta pentru a putea infrunta, in majoritatea timpului, in conformitate cu decrete lege care, inloc sa realizeze facilitari, sfarsesc prin a alimenta o inutila si putin constructiva dezordine intre diferite actiuni politice.
Decat sa puncteze in mod inutil atentia asupra “problemei strainilor”, ar fi nevoie de un pas in fata, sa priveasca dincolo, intrand in ordinea de idei pe care educatia interculturala, promovarea interactiunii si pluralismului, ar fi necesare, independent de prezenta elevilor din alte comunitati etnice, cu scopul promovarii dezvoltarii gandirii critice si deschide pentru schimbare.
Perspectiva interculturala ca model de urmat: aceasta este alegerea castigatoare. Cunoscand acestea nu ar mai fi necesara atragerea unor inutile tentative de a realiza o integrare “de sus”, prin decrete lege care, de cele mai multe ori, ar fi doar un motiv de coliziune ideologica.
(di Chiara Spina e Barbara Angelucci - Traduzione di Dinca Ionela Adriana - del 2010-03-09) articolo visto 1405 volte