O PROBLEMA DE CULORI

Doi copii, vecini de leagan, un african si un italian, incep sa vorbeasca intre ei:
- “Scuza-ma, te pot intreba ceva? Cand ti-e frig, de ce culoare esti?”
- “Albastru!”
- “A! Eu sunt cum sunt... Si cand esti nervos?”
- “Sunt rosu...”
- “A! Eu sunt cum sunt....si cand nu te simti bine?”
- “Cand ma simt rau sunt galben”.
- “A! Eu sunt cum sunt...si cand te sperii?”
- “Cand sunt speriat, devin alb, dar alb alb!!”
- A! Eu cand sunt speriat, sunt cum sunt… tind spre negru! Dar atunci…daca cei care schimba culoarea sunt cei ca tine, de ce ne numesc pe noi persoane de culoare?!?”
In ceea ce-i priveste pe multi, o locutiune de uz comun ca “persoana de culoare” ar putea fie o expresie de comportament discriminant. Ciudat, datorita faptului ca acest apelativ este utilizat cu intentie opusa: a vorbi cu o persoana de culoare, de fapt, este cu totul altceva fata de a vorbi cu un “negru”.
Intentia de laudat, insa nu reuseste singura sa satisfaca dubiul mai mutl decat indreptatit al copilului “incriminat” care se intreaba “dar de ce de culoare? Ce inseamna persoana de culoare?”.
In cel fel poate fi evitati aparitia incidentelor sau a neintelegerilor? O solutie ne pare la prima vedere de o simplitate dezarmanta, dat fiind faptul ca (aproape) nimeni nu reuseste sa o puna in practica. Ar fi de ajuns sa intelegem sa in aceasta Lumenu suntem toti egali si se poate ca persoane care provin din culturi diferite sa nu fie mereu capabili sa inteleaga sensul nuantelor noastre terminilogice. Expresia “persoana de culoare” ar putea fi usor inteleasa de catre destinatari ca fiind o discriminare si stigmatizare, ca un lucru care doreste sa le sublinieze mai mult conditia acestora, deja negativa, de imigranti.
Desigur, nu este mereu usor sa ne punem in locul altora, dar uneori ar fi de ajuns o atentie majora in utilizarea cuvintelor pentru a evita nasterea neintelegerilor plictisitoare si inutile.
(di Barbara Angelucci - Traduzione di Dinca Ionela Adriana - del 2010-03-09) articolo visto 1588 volte